7 zile si toate 7

Am plecat cu sufletul deschis si plina de viata si de entuziasm. M-am intors. Jumate bine, jumate cu capul tandari.

Am descoperit, in ultima saptamana, ca oameni cu care ai impartit multe, de la sticle de rom, la pat si masa cand era mai rau, te pot trada si te pot face sa te simti ultimul om. Mitocania si nesimtirea sunt doua caracteristici pe care eu pana acum (din fericire) nu le-am experimentat din partea oamenilor apropiati, dar in ultima saptamana m-au tampit. A fost heartbreaking tocmai pentru ca era unul din cei dragi, pusi acolo, la loc de cinste.

Am mai aflat ca oricat de mult te zbati sa iasa lucrurile bine, intr-o echipa trebuie sa puna umarul toti, nu numai 10 oameni, pentru ca altfel totul e in zadar. Cu 3 ore de somn pe noapte, tot eu deschideam Cinematograful dimineata.

Am mai descoperit ca imi place viata asta, dar cand se face profi. Am aflat ca imi ofera niste satisfactii incredibile pentru ca intri in contact cu multi oameni si chiar vezi cum munca ta are efecte pozitive. E inaltator.

Cat despre oamenii din ultima saptamana (nu mitocanii si nesimtitii, ci aia minunati) am numai cuvinte de lauda.

L-am gasit pe C.S., pe care il ignorasem in ultimii ani, chiar daca e persoana publica si implicata in viata asta pe care mi-o doresc. Un om pe care il cunosti intr-o fractiune de secunda si cu care ai atat de multe lucruri in comun, un om cu care imparti fotografii de familie, mese si plimbari, un personaj care e alaturi de tine, exact ca in filme, cand toti ceilalti te-au dezamagit.

I-am descoperit pe Oana si pe Dan, "departamentul", cu care am petrecut cele mai frumoase zile si seri din ultima saptamana, cu care am impartit asternuturi si mancare si sentimente si ganduri si de care stiu ca nu voi desparti prea curand.

I-am gasit, la ei acasa, pe C.M. si A.M., doi oameni oarecum intangibili pana acum, dar plini de bun simt si caldura si respect. C si A m-au luat in brate si m-au pupat si mi-au aratat, cu cuvinte si gesturi, ce inseamna sa fi om, in primul rand.

Mai apoi, sunt toti ceilalti, Mara, Ana, Mihaela, Madalina, Ionut, Coco, Alex, Teo, Cristi, Tutu plus inca o parte, care mi-au facut zilele mai bune, chiar daca rautatile si oboseala pluteau in jurul meu.

Si, mai sunt feletele mele de la Bucuresti, pe care le-am iubit inca o data si inca o data pentru ca au inteles ce e cu mine, mai bine decat as fi putut eu sa inteleg vreodata.

Pentru o saptamana care, pana la urma, s-a demonstrat ca a fost una buna, multumesc oamenilor pe care i-am gasit si pe care i-am iubit instant. Restul e mizerie si nu merita asternuta aici.