Mai mult decat filme la Berlinala

De fiecare data cand plec undeva am emotii de tot felul, de la cum o sa fie locul, pana la cum o sa ma intorc de-acolo.

Si am plecat la Berlin. La Berlinala mai precis, cu multe-multe ganduri bune. Am plecat ca atunci cand pleci prima data la mare, am simtit ca atunci cand ti se da o responsabilitate la varsta adolescentei si simti si tu ca te-ai facut om mare. Am plecat putin isterica, dar foarte nerabdatoare si pozitiva.

Si a fost fabulos.

In primul rand, a fost fabulos pentru ca m-am intalnit cu fetele mele, Vero si Ruxi, intr-un loc inpersonal. Una de la Bucuresti, una de la Paris si una de la Varsovia, intalnite la Berlin. Si, in cele doua zile petrecute impreuna am simtit ca, la nivel de comunicare, nu s-a schimbat nimic. Ne-am schimbat fiecare, dar nimic esential, nimic ce sa afecteze relatia in sine. Si a fost ca in vremurile bune, cand incercam cocktailuri in carciumi, doar ca acum am evoluat si am baut toate shoturile de pe un meniu, cocktailuri si beri, plecand perfect lucide (8 cheesburgeri :))) ) spre hotel. Multumesc ca mi-ati readus aminte, intr-o perioada in care ma simteam singura, ca sunteti acolo orice s-ar intampla. Dupa doi ani jumate, merita sa iti mai confirmi lucrurile astea.

Apoi a fost intalnirea cu M. A fost atat de brusca incat eu nici acum nu imi dau seama ce s-a intamplat. Stiu doar ca M. este fabulos si ca relatia cu el este exact ce imi lipsea: o imbratisare, o intalnire in miez de noapte, povesti pe toate temele si super liniste. Atat. Nimic mai mult, dar nici nu am nevoie.

Dupa, mai e A, pe care o iubesc din ce in ce mai tare si care, desi e destul de distanta de obicei, m-a luat in brate si mi-a aratat ce inseamna un prieten.

Apoi, sunt toti ceilalti, cu care ne intalneam la 18.30 in coktail bar si pana la 21.00, cand se termina happy hour-ul, eram destul de beti incat sa plecam spre alte carciumi. Ceilalti, pe care ii stiam minunati, dar care acum m-au convins ca asa e si ca merita sa incerc sa fiu cu ei.

Si, intoarsa de la Berlin, intr-o zi de primavara autentica, cu soare si lumina, am urcat pe norisor. Si sunt de mai bine de o saptamana pe un norisor roz care pluteste. Asta chiar e ceva nou! Nimic nu a reusit sa ma distraga in saptamana asta, nici la birou, unde e haos, nici nicaieri.

Asa ca, multumesc tuturor celor implicati in crearea norisorului! Aveti un loc special in inima, mintea si viata mea.