Jurnal de supravietuire fara masina - zilele trei si patru

Credeam ca o sa fie mai rau! jur! Dar, vremea frumoasa de afara ma ajuta sa trec peste. Ma gandesc insa cu groaza ca vin ploile si oricum, meteodependenta fiind, innebunesc din pincipiu, da-pai acum cand o in autobuz o sa miroasa a caine plouat si baltiile vor fi cel mai mare chin al pantofilor may.

Anyway, pana atunci, ma mai bucur de zilele calde.

Cu castile in urechi si cu o carte in mana orice poate deveni mai simpatic. Pana si faptul ca m-am ratacit printr-o zona nu tocmai prietenoasa cautand locul de intalnire cu Sitaru a devenit sociabil si misto.

Am constatat insa (cu oarecare tristete, totusi) ca suntem cablati toti pe strada: ne ies fire de pe peste tot iar castile din urechi sunt atat de comune cum e si punga de plastic. Asta nu e neaparat bine, pentru ca nu mai auzim sunetul strazii (desi da, nu-ti prea vine sa-l auzi).

Maine, a new day, a new dawn!